GAZETA PĂRINŢILOR

Leaganul pisicii
de Harry Chapin

Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream
S-a intamplat aşa cum o visam.
Dar în călătorii eram plecat mereu
Şi-a învăţat să umble făr’ să ştiu eu
Primele vorbe cand le-a spus, acasă nu eram,
Şi a crescut, şi-l auzeam

“Tăticule, ca tine am să fiu cand mă fac mare, 
Tăticule ca tine am să fiu.”

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună
Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
“Cand vii acasă, tăticule?” “Nu ştiu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, cand am să viu.”

Deunăzi băieţelul a făcut zece anişori
“Mulţumesc tăticule pentru minge, mi-a spus din ochişori”;
“Hai să ne jucăm
Hai să mă înveţi s-o aruncăm”;
I-am spus: “Nu azi, că sunt pe grabă
Şi am cam multă treabă”.
“În regulă” a grăit,
Şi a plecat spăşit, 
Dar zambetul nu l-a părăsit

“Tăticule, ca tine am să fiu cand mă fac mare,
Tăticule ca tine am să fiu”.

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună
Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
“Cand vii acasă, tăticule?” “Nu ştiu,
Dar o să stăm de vorbă, promit, cand am să viu.”

Deunăzi s-a întors de la facultate,
Şi recunosc că-i un bărbat şi jumătate.
“Fiule, sunt mandru de tine. Nu poti să stai?”
A dat din cap şi mi-a zambit, dar vai,
“Aş vrea cheile de la maşină să mi le dai,
Şi ne vedem noi mai tarziu. Ce faci nu mi le dai?”

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună
Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
“Cand vii acasă, fiule?” “Nu ştiu
Dar o să stăm de vorbă, promit, cand am să viu.”

M-am pensionat de mult şi băiatul meu a plecat de acasă
L-am sunat deunăzi, într-o dupa-masă,
I-am spus “Aş vrea să te văd, dacă n-ai alt program.”
Mi-a zis “Cu drag, tată, dar am şi eu ceva în plan.
Vezi tu, slujba cea noua…şi copiii au gripă
Dar mi-a făcut  plăcere să vorbesc cu tine, în pripă.”
Că într-adevăr s-a facut mare şi e exact ca mine.
Băiatul meu cel drag, este la fel ca mine.

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună
Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
“Cand vii acasă, fiule?” “Nu ştiu
Dar o să stăm de vorbă, promit, cand am să viu.”

Zig Ziglar, “Putem creşte copii buni într-o lume negativă”, pag.121

COPIII ÎNVAŢĂ DIN FELUL ÎN CARE TRĂIESC

Dorothy L. Nolte

Copiii care sunt crescuţi cu critici,

învaţă să condamne.

Copiii care tăiesc în ostilitate,

învaţă să se bată.

Copiii care trăiesc în teamă,

învaţă să fie temători.

Copiii care trăiesc în milă,

învaţă să se autocompătimească.

Copiii care trăiesc în ridicol,

învaţă să fie sfioşi.

Copiii care trăiesc în gelozie,

învaţă ce e invidia.

Copiii care trăiesc în ruşine,

învaţă să se simtă vinovaţi.

Copiii care trăiesc în toleranţă,

învaţă să fie răbdători.

Copiii care trăiesc în încurajare,

învaţă să fie încrezători.

Copiii care trăiesc în apreciere,

învaţă să aprecieze.

Copiii care trăiesc în aprobare,

învaţă să se placă pe ei înşişi.

Copiii care trăiesc în acceptare,

învaţă să găsească dragostea în lume.

Copiii care trăiesc în recunoaştere,

învaţă să aibă un ţel.

Copiii care trăiesc în generozitate,

învaţă să fie generoşi.

Copiii care trăiesc în cinste şi dreptate,

învaţă ce înseamnă adevărul şi justiţia.

Copiii care trăiesc în siguranţă,

învaţă să capete încredere în sine

şi în cei din jurul lor.

Copiii care trăiesc în prietenie,

învaţă că lumea e un loc frumos în care poţi trăi.

Copiii care trăiesc în seninătate,

învaţă să aibă mintea împăcată.

Cum trăiesc copiii dumneavoastră?